Skip to content

Valea Mândrei după defrișări. Ce facem mai departe?

În ultimele luni, Valea Mândrei a devenit subiectul unor discuții intense în comunitate. După îndepărtarea aproape completă a vegetației de pe malurile văii, inclusiv arini, sălcii, tei, nuci și alte specii care au însoțit cursul de apă timp de decenii, întrebarea firească este: ce urmează?

Dacă există un lucru asupra căruia par să fie de acord atât locuitorii, cât și administrația, acela este că valea trebuie replantată. Dar cu ce? Și mai ales, cum?

Pentru a găsi răspunsuri, am solicitat punctul de vedere al unui specialist în peisaj și ecologie fluvială, implicat de ani buni în conservarea peisajelor rurale din Transilvania.

Cine este Viktoria Luft?

Viktoria Luft este arhitect peisagist și urbanist, director al Federației Peisaj Deschis și locuiește de șase ani în satul Hosman, în județul Sibiu. Originară din Germania, ea lucrează în România în proiecte care urmăresc protejarea și dezvoltarea sustenabilă a peisajelor culturale și naturale.

Federația Peisaj Deschis reunește organizații locale și naționale care activează în domeniile mediului, culturii, dezvoltării comunitare și politicilor publice, având ca scop protejarea și promovarea peisajului tradițional din zona Podișului Hârtibaciului. Organizația încearcă să aducă la aceeași masă specialiști, comunități și administrații pentru a găsi soluții care să păstreze echilibrul dintre nevoile oamenilor și cele ale naturii.

De ce contează copacii de pe malul unei văi?

Atunci când privim un curs de apă, vedem de multe ori doar copacii. În realitate, rolul lor este mult mai complex. Rădăcinile stabilizează malurile și reduc eroziunea. Coroanele oferă umbră, mențin temperaturi mai scăzute și reduc evaporarea apei. Florile și fructele hrănesc insecte, păsări și alte animale. Arborii creează coridoare ecologice prin care speciile se pot deplasa și supraviețui. În plus, pentru oameni, vegetația de pe malurile apelor înseamnă confort climatic, frumusețe, identitate locală și spații de recreere. „Nu ar trebui plantate specii invazive sau specii exotice fără valoare ecologică”, avertizează Viktoria Luft, care recomandă refacerea structurii naturale a văii prin arbori și arbuști specifici zonelor umede și cursurilor de apă.

      Natura sau betonul?

      Discuția despre Valea Mândrei este adesea prezentată ca o alegere între siguranță și natură. În realitate, soluțiile moderne de amenajare a cursurilor de apă încearcă să combine cele două obiective. În anumite puncte, unde există risc real de eroziune sau probleme structurale, consolidările tehnice pot fi necesare. Însă pe porțiunile unde acest lucru nu este obligatoriu, vegetația reprezintă adesea cea mai eficientă și mai ieftină soluție pe termen lung. Copacii și arbuștii nu sunt doar elemente decorative. Ei sunt infrastructură naturală.

      Ce specii recomandă specialiștii pentru Valea Mândrei?

        Arinul negru (Alnus glutinosa) Poate cea mai importantă specie pentru Valea Mândrei. Arinul este adaptat terenurilor umede și stabilizează excelent malurile. Are capacitatea de a îmbogăți natural solul și susține o mare diversitate de insecte și fungi. În multe zone din Transilvania, pădurile de luncă erau dominate tocmai de această specie. Pentru mulți dintre locuitorii Mândrei, arinul este și un reper afectiv: copacii tăiați în această primăvară aveau în unele cazuri peste 80 de a

        Salcia albă (Salix alba) Una dintre cele mai eficiente specii pentru protecția malurilor direct expuse apei. Rădăcinile sale fixează terenul, iar ramurile oferă adăpost și hrană pentru numeroase specii de insecte și păsări. Este una dintre imaginile clasice ale unui peisaj riveran sănătos.

        Salcia plesnitoare (Salix fragilis) Crește rapid și ajută la stabilizarea terenurilor afectate de intervenții recente. Contribuie la formarea habitatelor naturale și oferă un aspect mai puțin controlat, mai apropiat de dinamica naturală a unei văi.

        Ulmul de luncă (Ulmus laevis) O specie rezistentă la inundații și valoroasă pentru biodiversitate. Poate găzdui numeroase insecte și păsări, iar prin dimensiunile sale oferă structură și continuitate peisajului.

        Cireșul sălbatic (Prunus avium) Recomandat mai ales pentru partea superioară a malurilor. Primăvara oferă flori pentru polenizatori, iar fructele reprezintă hrană pentru păsări și alte animale. În plus, aduce culoare și diversitate peisajului.

        Zarzănul / corcodușul sălbatic (Prunus cerasifera) În contextul unei văi precum Valea Mândrei, nu este o specie de primă linie pentru stabilizarea malurilor, așa cum sunt arinul sau sălciile, dar este o specie foarte valoroasă pentru memoria afectivă a locului, pentru biodiversitate și peisaj.

        Teiul pucios (Tilia cordata) O specie foarte valoroasă pentru albine și alte insecte polenizatoare. Formează coroane ample, creează umbră și contribuie la confortul climatic al zonei. Pentru comunitățile rurale, teiul este și un arbore cu puternică încărcătură culturală.

        Nu doar copaci. Și arbuști. Specialiștii atrag atenția că o vale sănătoasă nu este formată doar din arbori. Printre speciile recomandate se numără:

        Salcia roșie (Salix purpurea), sângerul (Cornus sanguinea), fusul european (Euonymus europaeus) alunul (Corylus avellana), socul (Sambucus nigra). Socul este menționat explicit de Viktoria Luft ca fiind „întotdeauna o alegere foarte bună”, datorită florilor și fructelor care susțin numeroase specii de insecte și păsări.

        Poate că întrebarea cea mai importantă nu este ce s-a pierdut, ci ce putem construi de acum înainte.

        La doar câțiva kilometri de Făgăraș, Valea Mândrei poate deveni un exemplu despre cum o comunitate modernă nu trebuie să aleagă între confort și natură. Dimpotrivă, umbra, biodiversitatea, răcoarea, păsările, polenizatorii și un curs de apă viu sunt parte din calitatea vieții pe care oamenii o caută astăzi.

        Iar dacă replantarea va fi făcută cu specii potrivite, în locurile potrivite și cu răbdarea necesară pentru a lăsa natura să lucreze, Valea Mândrei poate redeveni, în timp, ceea ce a fost odinioară: un coridor verde, un refugiu climatic și un loc de întâlnire între comunitate și natură.

        Interviu de Alina Zară 

        Foto: arhiva Mândra Project și Viktoria Luft