
Transcriptul aproximativ al unei discuții sincere și directe cu primarul Emil Morar, căruia îi mulțumesc pentru deschidere și pentru faptul că putem purta discuții în contradictoriu cu eleganță. Dat fiind faptul că întâlnirea a fost înregistrată în vederea publicării, ne-am adresat unul altuia într-un registru mai formal decât cel pe care îl folosim în mod obișnuit…
Alina Zară: ” Am început, în urmă cu doi ani, un proiect de conștientizare în comunitate asupra conexiunii oamenilor cu natura, despre importanța apei și despre nevoia unei intervenții reale pentru curățarea Văii Mândrei. Ideea era ca, în timp, acest loc să poată deveni ceea ce numeam noi, la Mândra Project, generic, un „refugiu climatic și cultural”, un spațiu viu, îngrijit și reconectat la comunitate, natură și memorie locală. M-a șocat, efectiv, felul în care ați înțeles, ca administrație locală, ideea de curățare a Văii Mândrei și aș vrea sincer să înțeleg cum am ajuns aici. Cum am ajuns să ne deconectăm atât de tare și noi, comunitatea, încât să acceptăm transformare Văii într-o groapă de gunoi, în care o parte dintre mândreni să își deverseze WC-urile și cum a ajuns administrația publică să considere că o astfel de defrișare poate fi o soluție firească pentru îngrijirea unei văi și a unui ecosistem viu, care traversează satul, ca o coloană vertebrală.“
Emil Morar, primarul comunei Mândra: “Da, de acord, ne-am deconectat cu toții și există și o justificare pentru care s-a întâmplat treaba asta: apa care mai venea pe Valea Mândrei nu mai putea fi folosită, de exemplu, la spălat, nu mai reprezenta ceva util. Oamenii nu mai au animale cât să o folosească, nu este potabilă, iar debitul nu este suficient încât să spui că o poți folosi pentru irigat sau pentru alt scop. Apa care vine acum pe Valea Mândrei este destul de murdară și știm cu toții de ce… Una dintre probleme este deversarea foselor septice direct în Vale. Prin multe scurgeri din curți nu curge doar apă pluvială… Garda de Mediu a fost de două ori și am inventariat scurgerile de apă pluvială, dar rămâne problema deversării foselor septice…“


A. Z. ” După umila mea părere de nespecialist, soluția pentru problema cu fosele nu ar fi să tăiem toți copacii, ci o campanie unitară prin care să le aduceți la cunoștință oamenilor că, dacă nu vor folosi serviciul de vidanjare, vor fi sancționați (asta dacă serviciul acesta respectă regulile de mediu…) O soluție pentru curățare albiei era decolmatarea și, cel mai important, o canalizare funcțională.“
E.M. “Lucrările pentru canalizare sunt în plină desfășurare. Dar insist că Valea era foarte murdară. Mie mi-ar fi fost frică să-mi las copiii să intre în apă. În plus, anul trecut, în februarie-martie, când a venit Valea Mare, două zile și două nopți, toți angajații primăriei, cu primar, viceprimar, am fost în teren. Avem poduri cu picior în mijloc și tot ce aducea Valea dinspre munte se bloca la poduri. Nu mai zic de frigidere și alte obiecte mari aruncate pe Vale, pentru că așa știau oamenii să-și facă curat în gospodării. Atunci, în noaptea aceea, am luat hotărârea să curățăm, mai ales în zona podurilor. Am discutat cu SEGA, am discutat cu toată lumea și am spus că trebuie, în primul rând, să facem niște studii hidrologice și toate celelalte analize, să vedem cât și cum trebuie dimensionată Valea, încât să nu mai iasă afară. Într-adevăr, am atribuit contractele pentru un SF, ridicare topo și studiu hidrologic, să vedem cum stăm. Mă interesa foarte mult și o expertiză tehnică la poduri, pentru că și podurile au 50 de ani. Când au fost construite, erau pentru căruțe, nu pentru mașini. E clar că nu mai pot suporta utilajele grele și tractoarele agricultorilor din comună, care sunt foarte grele în zilele noastre. Am zis că pregătesc SF-ul și începem să căutăm finanțare. E tot mai greu să găsești bani pentru o lucrare de asemenea amploare…”
A.Z. “Să înțeleg că nu aveți un plan concret, un studiu realizat de specialiști pentru „lucrarea” executată pe Vale înainte de Paști și nici un proiect clar, finanțat, pentru ce va urma imediat. A fost doar intenția de curățare a albiei, care s-a transformat într-un accident nefericit, iar acum căutați soluții pentru a repara situația…“
E.M. “Lucrarea de pe Vale a fost cu costuri minime pentru Primăria Mândra. Orice proiect de reabilitare totală, de asemenea anvergură, cum avem noi nevoie pe Valea Mândrei, durează. De când te apuci, până când depui, semnezi contractul de finanțare, obții avizele și execuți lucrarea, pot trece cinci, șase sau chiar mai mulți ani. Și am zis: bun, în acești ani ce facem? Rămânem în aceeași situație și așteptăm? Nu puteam rămâne așa! Am discutat cu SEGA și au propus să facem un protocol de colaborare și să decolmatăm Valea. Asta înseamnă să curățăm taluzurile, fundul Văii și tot nămolul și aluviunile aduse în ultimii ani. Înainte mai trecea ciurda, erau gâște și rațe și Valea era curată. Acum toate aluviunile aduse când crește Valea se depun și rămân acolo și crește vegetație în mijlocul albiei. Decolmatarea trebuia făcută. Mai ales dacă am reușit să facem și protocolul cu SEGA. Doar că trebuia făcută altfel decât data trecută, când s-a împins totul spre maluri. Trebuia scos tot nămolul acela din Vale. Și trebuia ieșit pe margine cu excavatorul, încărcat și transportat de acolo. Asta trebuia făcut din 100 în 100 sau 150 în 150 de metri.“
A.Z. “Dar totuși, se puteau găsi alte soluții. Nu una-două, tăiem toți copacii. În toată lumea se protejază orice metru pătrat de verdeață, noi tăiem tot…”
E.M. “Dacă nu făceam din sută în sută de metri un loc pe unde excavatorul să poată ieși afară și să încarce, îi lua două zile doar să mute materialul de pe o lungime de o sută de metri. Și atunci, economic și ca timp, asta a fost soluția. SEGA ne-a prins în planul lor de lucrări și ne-au acordat 30 de zile. Utilajul putea lucra aici doar în perioada aceea. În plus, când am început să povestim în sat despre curățarea Văii, oamenii care aveau arinii aceia mari și bătrâni la poartă ne-au rugat să îi tăiem, să nu le cadă pe casă, de de câțiva ani sunt vijelii tot mai puternice… Așa am decis să intervenim și asupra vegetației de pe maluri.”
A.Z “Tăiatul arinilor e o altă poveste. Nu toată lumea a vrut să îi taie. Era mai bine o toaletare la câțiva metri, ca să poată face curând dinnou coroană. Nu toți erau copți, se puteau face niște probe. Am văzut că erau însemnați copacii încă de anul trecut. Nu am înțeles cine a făcut evaluarea arborilor, dacă există un aviz de mediu sau un punct de vedere ecologic și, mai ales, cum s-a ajuns la o tăiere atât de drastică. De ce nu s-a făcut o toaletare? Se putea tăia vegetația invazivă și toaleta frumos arinii, teii, sălciile, corcodușii. Nu mai vorbesc de nuci. Făceau parte din peisajul natural și istoric. Și revin la arini, toți specialiștii spun că arinul negru e cea mai potrivită specie care să țină malurile, noi aveam arini negri de zeci de ani și i-ați tăiat în câteva zile fără drept de apel. Au cele mai puternice rădăcini. Singurele care cresc în apă. Bătrânii noștri aveau cunoștințe solide în ceea ce privește natura din jurul lor, pentru că trăiau în strânsă conexiune cu ea. Acum suntem complet deconectați și, iată, defazați total…”
E. M. ” Vă spun sincer că am început să toaletăm, dar ni s-a părut că arată urât unii mai înalți și unii mai mici și am decis să tăiem totul la un metru. Mi-am asumat eu această decizie, chiar dacă a implementat-o viceprimarul. Am fost plecat și când m-am întors mi-am dat seama că nu a fost o alegere bună, dar nu mai aveam ce face, pentru că nu îi mai puteam pune la loc. Când am ajuns în sus, și am avut discuția aceea aprinsă cu dumneavoastră și cu Dan, m-am gândit să începem să mai lăsăm, pe ici, pe colo, la oamenii care își îngrijeau singuri copacii de pe malul văii din fața porții. Dar am primit multe mesaje cu întrebarea de ce la unii am tăiat și la alții nu, să tăiem la toți la fel. Și, ca să nu existe discuții, am continuat. Apoi am dat o tură prin sat și mi-am dat seama că oamenii au nevoie să își mai lase mașina la poartă și am decis să scoatem și răzlogii. Și din aproape în aproape am ajuns la ceea ce este azi pe Vale…”

A.Z. “Oamenii au nevoie să-și lase nu doar mașinile… Vara nu poți sta la 40 de grade la poartă, cu toții ne retrăgeam să stăm de povești pe malul Văii, la umbra copacilor plantați de străbunici și înghijiți de bunici și părinți. Acum nu mai e pic de umbră, va fi prăpăd la vară. A dispărut cu ocazia asta și un spațiu de socializare comun. O să ne închidem de tot în curți… În toată lumea civilizată se păstrează și ultimul petic de verdeață, se facilitează accesul la zone de socializare…“
E.M. “Da, aveți dreptate. Intenționăm să plantăm la loc. Am scos răzlogii, erau rupți, ruginiți și nu mai aveau funcționalitate. Nivelăm frumos pe partea dintre drum și Vale, să poată omul să își lase mașina, să o parcheze. Ne-am dat seama că nu putem îndrepta totul la linie, din cauză că unii pomi erau mult prea aproape de drum. Și am zis: știți ce facem? Tăiem tot la ras, nivelăm, lărgim funcțional drumul cât se poate. Nu îngustăm nici Valea, pentru că nu e o soluție, fiindcă atunci când vine mare debitul, dimensiunea ei nu mai acoperă volumul de apă. Și am zis: bun, tai tot ce a rămas acum cioată, decolmatăm, taluzăm cât se poate acum, cu pământ, până ajungem să ne permitem să punem gabioane ( v-am promis că nu betonăm, căutăm soluții verzi) decolmatăm fundul Văii, radem tot ce înseamnă vegetație, nivelăm, aduc pământ vegetal. Am discutat cu cei de la Autostradă, am discutat și de gazon și mă apuc să plantăm, să replantăm pomi. Într-adevăr, nu poți lăsa malul Văii, în momentul de față, fără niciun fel de vegetație. O să caut pomi care au o maturitate de un an, doi ani și avem siguranța că se vor prinde.”
A.Z. “Ce fel de copaci”?
E.M. “Nu am o problemă să ne consultăm asupra speciilor. Nu trebuie să pun o singură specie și nici să fie toți la aceeași înălțime, dar vreau să fie în aceeași linie. Știu că dumneavoastră nu vă place natura aliniată, că nu rezonați cu aliniamentul perfect drept, am povestit de multe ori asta, dar vă explic și de ce: pentru că, în momentul în care vă parcați mașina, dacă un pom nu e pe linie și e mai în stradă, o să parcați mașina în drum și iar o să fie oameni nemulțumiți.”
A.Z. “Ok. Înțeleg. Dumneavoastră aveți acum o soluție care să împace pe toată lumea. Și pe cei care iubesc caracterul natural al Văii și pe cei care își doresc un spațiu mai ordonat și urbanizat“
E.M “Este o soluție adaptată contextului actual.”
A.Z. “Da, dar iarăși scoatem din calcul specialiștii. Eu nu sunt specialist, dumneavoastră nu sunteți, viceprimarul nici atât… Nu știu dacă o cârpeală de context este soluția. Din multe dintre cioatele pe care vreți să le tăiați la ras, în câțiva ani poate apărea o coroană frumoasă. Nu mai vorbim de rădăcinile lor, care țin malul. Pentru că e o problemă mare și cu malurile, de când au trecut prin sat sute de camioane, vara trecută, pentru construcția parcului fotovoltaic din Toderița. Eu nu am venit aici ca expert. Am venit ca om al locului, preocupat de loc și implicat în comunitate, pe care îl doare. Pe mine mă doare fizic când ies la poartă. Și aș vrea ca măcar acum să căutăm cea mai bună soluție, nu una de avarie. Tăiatul la ras nu este o soluție și o să ne organizăm să ne opunem, o să vă aducem argumente și specialiști”
E.M. ” Înțeleg, vă doare pentru că erați obișnuită cu un anumit peisaj. Dar luați în calcul că e posibil să vă placă și ce va ieși la final, aveți răbdare…”
A.Z. “Era un peisaj istoric care a dispărut pentru totdeauna în câteva zile, în Săptămâna Mare, în Postul Paștilor. Parcă v-a luat cineva mințile… Nu mai vorbesc de comportamentul brutal din teren. Și asupra vegetației, și în relație cu oamenii...”
E.M. “Stați puțin, pentru că vegetația aceea de pe Vale nu era neapărat un peisaj istoric. Peisajul istoric era felul în care era încadrată Valea.”
A.Z. “Păi de doi ani tot povestim că trebuie curățată Valea de vegetație invazivă, decolmatată și rezolvată problema canalizării. Problema debitului nu ține de noi… Dar de la ce înțeleg eu prin curățare până la ce ați înțeles dumneavoastră și domnul viceprimar, este cale foarte lungă…“
E.M. “Eu, ca primar, țin și la aspectul general. Nu doar la natură. Dacă vă duc la mine în curte, totul e simetrie. Și atunci și viziunea pe care o am ca primar tot în direcția asta se duce.”
A.Z. “Dar satul nu este curtea dumneavoastră personală 🙂 Și în curte vă mai consultați, darămite în comunitate…“
E.M. “Păi știu, dar eu administrez. Și atunci administrez în viziunea mea. Înțeleg ce spuneți, știu discuțiile pe care le-am avut pe tema asta în ultimii doi ani, dar credeți-mă, nimeni în afară de dumneavoastră și încă două-trei persoane nu a venit să-mi spună că nu este în regulă viziunea mea pentru Vale, când le-am povestit ce vreau să fac. Dumneavoastră ați fi vrut să o lăsăm cât mai naturală, dar oamenii, când le-am spus că plantez pomi frumos, în linie, să îi putem îngriji mai bine, toată lumea a fost fericită că scăpăm de sălbăticia din Vale.”
A.Z. “Da, pot să înțeleg asta. Pot să înțeleg că oamenii sunt deconectați de natură, că Mândra s-a urbanizat și că oamenii vor gazon și arbuști la linie, dar lucrurile se puteau face și altfel și, repet, curățarea unui ecosistem viu și natural nu însemnă să tăiem la ras ca să replantăm cine știe ce copac ornamental care ne place că arată bine. Malurile Văii Mândrei au nevoie de stabilizare. Și până găsim bani pentru o lucrare mai mare, avem cea mai ieftină și la îndemână soluție: natura. Ea trebuie doar îngrijită.”
E.M. “Faptul că eu cumva primesc aprobare de la mai mult de jumătate dintre cei care locuiesc acolo, pe Vale, mă încurajează să fac treaba asta. M-am întâlnit cu mai mulți oameni „în Sus” și i-am întrebat ce părere au și mi-au spus că, dacă îndreptăm tot, să fie loc de mașini și plantăm copaci și va fi îngrijit, se schimbă tot satul și are un aspect mult mai plăcut decât haosul care era aici. Pentru că trebuie să acceptăm amândoi că Valea Mândră era o sălbăticie. Am discutat cu multă lume și vă garantez că sunt mult mai mult de jumătate dintre cei care stau pe Vale și au spus: „Da, dom’le, dacă faci o chestie și aliniați frumos, să văruiți și să avem și verdeață în continuare, Valea să fie curată și așa mai departe, nu are nimeni de ce să fie nemulțumit.” Și spun sincer că și pentru mine, și în calitate de primar, și în calitate de om, când am jumătate plus unu mulțumiți, e o realizare. Și pe speța asta sunt mult mai mult de jumătate…”

A. Z. Eu personal nu cred că procentul celor fericiți cu ce s-a întâmplat pe Vale este atât de mare. Poate unii au personalitate duplicitară și v-au spus ce ați vrut să auziți, dumnevoastră aflându-vă într-o poziție de forță, iar altora le-ați generat o speranță falsă vis a vis de cum va arăta curând Valea, cu acea imagine generată cu AI… Dar asta nu înseamnă că nu există și nemulțumiți, care nu se lasă atât de ușor păcăliți. Eu știu că o lucrare de genul celei propuse de dvs costă foarte mult și nu există acei bani. Sper să nici nu-i găsiți curând, pentru că propunerea dvs, aceea frumoasă, generată cu ajutorul inteligenței artificiale, distruge biodiversitate… Și sper să găsim împreună cu specialiștii soluții mai verzi pentru Valea Mândrei. Trebuie ascultați și nemulțumții… Mai ales când există un istoric de dialog civilizat și comunicare cu aceștia”
E.M. “Vă ascult părerea, povestim, dar nu înseamnă că părerea dumneavoastră va domina în detrimentul părerii celorlalți. La mine discutăm pe procente, mai ales că, v-am zis, am terminat matematica și realul.”
A.Z. “Iar scoatem din calcul specialiștii…. Vorbiți de o părere majoritară pe care ați ascultat-o, dar nu a existat o consultare publică pe tema acestei intervenții, care s-a dovedit a fi extrem de nefericită, în final. Și acesta este, de fapt, principalul meu reproș: lipsa consultării cu comunitatea! Pentru că în comunitate sunt foarte multe resurse care pot sprijini orice tip de acțiune, pentru un super rezultat! De ce nu ați consultat comunitatea?”
E.M. “Pentru că, din punctul nostru de vedere, comunitatea nu mai avea un interes real pentru această Vale. Pentru că, dacă comunitatea avea un interes real pentru ceea ce se întâmpla acolo, ar fi îngrijit-o.”
A.Z. “Total de acord. Dar chiar dacă sunt cinci, șase, șapte, unu sau doi oameni preocupați de un subiect și gospodari pe deasupra și implicați în comunitate, merită să îi consultați. Și asta aș vrea să rețineți pe viitor. Asta e miza întregului meu efort de astăzi și nu numai: să vă conving că deciziile se iau împreună cu oamenii…”
E.M. “Cu dumneavoastră m-am consultat înainte și știam că nu împărtășim aceeași viziune pe subiectul acesta, chiar dacă lucrăm bine împreună pe alte teme. Respect implicarea și proiectele dumneavoastră, însă revin la ideea de procent. Sunteți foarte puțini implicați și majoritatea e neimplicată și neinteresată de subiect, altfel Valea nu ajungea să aibă nevoie de o asemenea intervenție și să fim nevoiți să purtăm această discuție.”
A.Z. “Eu cred că o consultare cu oamenii preocupați de un subiect poate genera ceva mai bun decât lipsa unei consultări. Dacă am fi avut o minimă consultare, acum aveam o Vale frumos toaletată și curată, nu ar fi arătat satul ca după război.“
E.M. “Da, poate aveți dreptate.”
A.Z. “Nu mă prea încălzește să am dreptate în situația asta… De ce această intervenție nu a fost discutată în Consiliul Local, de exemplu? O parte dintre consilieri locuiesc chiar pe malul Văii. Ei, în urma unei astfel de discuții s-ar fi putut duce în sat să vorbească cu oamenii, că acesta este rolul lor, și poate se găsea o soluție alternativă sau, măcar, nu era luată toată lumea prin surprindere, fără să știe nimic despre ce urmează. Așa mi se pare că ar trebui să funcționeze lucrurile. Totuși și consilierii au o misiune, o responsabilitate față de comunitate, nu sunt doar mașini de vot…“
E.M. “Pe consilierii locali nu îi preocupă. Discutăm strict problemele care sunt pe ordinea de zi la ședințe. Dacă vă uitați la „probleme diverse”, discutăm tot felul de lucruri, care mai de care mai… Ideea este următoarea: eu am apelat la Consiliul Local, de mai multe ori, să ne ajute în alte aspecte organizatorice. A fost o discuție pe partea de salubritate, au fost festivalurile… Mai bine vă dau exemplul acțiunilor de curățenie pe care le-am avut în ultimii ani, împreună cu asociația dumnevoastră, în comunitate. Nu a venit niciunul. Am făcut curățenie cu copiii… Nu e normal. Și tot așa, văzând neimplicarea, am decis să facem fără consultare. Dar consilierii nu au fost chiar atât de străini de subiect și majoritatea celor care locuiesc pe Vale sunt de acord cu această acțiune.”
A.Z. “Cum s-a luat această decizie? A părut bruscă și disproporționată.”
E.M. “Am avut anul trecut, după inundații, discuțiile cu SEGA privind necesitatea intervenției, când ne-au spus că ne prind în planul de măsuri pentru anul următor, adică pentru anul acesta. Și m-au sunat că vin. Pur și simplu, programul SEGA a fost un pic din scurt și atunci ne-am adaptat la programul lor.”
A.Z. “Dar tot nu înțeleg cum ați hotărât să tăiați tot? Adică să se ajungă la dezastrul de acum de pe Vale? Mă iertați, nu găsesc alt cuvânt să descrie cee ace simt eu că s-a întâmplat cu Valea Mândrei…”
E.M. “Trebuia să tăiem anumite porțiuni pentru intervenția SEGA. Și vă spun sincer: mi s-a părut mai important să rezolvăm parțial problemele care apar la inundații decât să protejăm nu știu ce plantă care a crescut haotic pe fundul Văii. Ok, nu vom tăia la ras, nu scoatem rădăcinile, ele rămân să stabilizeze. Iar la suplimentarea cu alți arbori pe care îi vom planta în partea de sus a malului, vom ține cont ca speciile să aibă rădăcini care se dezvoltă foarte bine, astfel încât să contribuie la consolidarea malurilor.”
A.Z “Mă rugați mai devreme să am răbdare, până terminați proiectul eu vă rog să nu vă grăbiți să cârpiți. Nu e vorba să plantăm copaci care să dea bine vizual, trebuie lucrat cu specialiștii pentru stabilizrea malurilor, Vă citez un specialist (am vorbit în perioada asta cu foarte mulți oamnei de specialitate care vor să ne ajute, pro bono, ca să nu ne grăbim să cârpim) “Stabilizarea ecologică a malurilor nu înseamnă plantarea aleatorie a arborilor. Vegetația se amplasează diferențiat, în funcție de poziția pe versantul malului, de nivelul apei și de frecvența inundării. Există specii adaptate zonei de la baza malului, aflată în contact frecvent cu apa, specii potrivite pentru partea mediană și specii care se dezvoltă optim în partea superioară a malului, unde solul este mai uscat. Împreună, aceste etaje de vegetație formează un sistem care stabilizează solul, reduce eroziunea și susține biodiversitatea.”
E.M. “Am înțeles ideea”
A. Z. “Dar ce ați înțeles din reacția comunității?”
E.M. “Am înțeles că, în momentul în care vrei să faci o lucrare, întotdeauna vor exista și păreri pro și contra. Oricât de bună sau oricât de rea ar fi lucrarea, întotdeauna vor exista persoane care vor fi pentru și persoane care vor fi împotrivă. Dar, cum am spus și mai devreme, mă interesează ca, în momentul în care luăm o decizie și se întâmplă o lucrare, persoanele care agrează acea decizie să fie mai multe, procentual, decât cele care nu o agreează. Dacă sunt 50 plus 1, deja pentru noi e un câștig. Și pentru comunitate, pentru că acesta este principiul democrației.”
A.Z. “Nu știu ce mecanism de numărare a procentelor aveți, pentru că eu, deși am terminat filologia, am senzația că de data aceasta nu vă iese foarte bine socoteala, procentual. Mie procentul de nemulțumiți îmi pare muuult mai mare. Totuși, sunteți de acord că, dincolo de acordul unei majorități discutabile, intervenția a fost brutală?“
E.M. “Da, sunt de acord. Dar mi-am asumat această decizie și am luat-o asupra mea. Când eram viceprimar eram mult mai implicat direct acolo, în teren. Acum iau decizii la volan, în drum spre Brașov sau București, în timp ce trebuie să iau și alte decizii urgente. Așa s-a întâmplat și când am luat această decizie. Când am ajuns acasă și am văzut, am zis: poate nu a fost cea mai bună decizie, hai să vedem cum reparăm.”
A.Z. “Există ceva ce ați face diferit acum?“
E.M. “Cred că aș lua aceeași decizie. Dar nu o tăiere atât de radicală. Și mi-aș fi dorit să nu rămână peisajul acela dezolant de Paști, să apucăm să strângem, să curățăm, iar oamenii să nu mai fie atât de debusolați și dezamăgiți.“
A.Z. “Poate și comunicarea? Poate ați fi comunicat mai mult cu oamenii și pe partea de consultare, și pe partea de informare în timpul acțiunii, ca să nu existe atâta nebuloasă și atâtea scenarii? Nici acum oamenii nu știu exact ce va urma”
E.M. “Da, aș fi comunicat mai mult cu oamenii, mai ales cu dumneavoastră, care sunteți mai implicați în povestea asta. Ar fi trebuit să vă spun mai din timp sau chiar în timpul lucrărilor că sunt mulți cei care sunt de acord cu acest tip de curățare a Văii și de „luminare” a satului.”
A.Z. “Aș vrea să fie clar: nu ne opunem curățării, ne opunem defrișării (post factum) E o diferență. Așa cum e o diferență între ceea ce se poate face în mod real și ceea ce se poate genera cu inteligența artificială. Am văzut că ați postat o astfel de imagine și mulți oameni cred că asta urmează. Că pentru asta s-au produs aceste tăieri drastice...”
E.M. “Imaginea generată de mine cu AI este viziunea mea pentru Valea Mândrei peste câțiva ani. Căutăm fonduri, încercăm să găsim soluții.”
A.Z. “Deci înțelegem că nu există încă un plan sau bani. Există doar o viziune, o dorință legată de cum să arate Valea. Și noi aveam o dorință: să o curățăm, dar să păstrăm cât mai mult din naturalețea ei. Ce am înțeles eu în urma acestei acțiuni și a acestei discuții e că ne-am deconectat foarte mult cu toții de natură și ne urbanizăm tot mai mult și ne pasă din ce în ce mai puțin de spațiul comunitar pe care îl avem cu toții în grijă: și noi, comunitatea și dvs, administrația locală…“
E.M. “Da, asta este una dintre explicațiile pentru procentul mare de oameni care sunt de acord cu o curățare atât de drastică a Văii: urbanizarea, și ca mentalitate, și ca realitate. Atâta timp cât noi trăim la marginea Făgărașului și, cât de curând, în viitorul apropiat, vom fi asimilați ca un cartier al Făgărașului, trebuie să înțelegem că zona se va urbaniza și oamenii își doresc altceva, nu neapărat natură cum era o dată…”
A.Z. “Domnule primar, vă mulțumesc pentru deschidere. Apreciez faptul că nu am tăiat și punțile de comunicare dintre noi și apreciez, de asemenea, că vă asumați atât proiectul, cât și, foarte onest, posibilitatea de a fi greșit. Sper să găsim, de acum înainte, soluțiile potrivite pentru Valea Mândrei și cred că, dincolo de orice diferențe de viziune, comunicarea reală și consultarea sunt vitale într-o comunitate.“


Interviu de Alina Zară
Foto: arhiva Mândra Project
